Timp de secole, evoluția mărimii creierului a fost un subiect de dispută, un mister învăluit în teorii și dezbateri științifice. Însă un studiu recent a îndepărtat norii din jurul acestei controverse străvechi. Așadar, care este adevărul? Animalele mari au într-adevăr creiere mari? Se pare că nu. Și după cum se dovedește, oamenii sunt cei ciudați în această tendință evolutivă.
Legătura dintre creier și mărimea corpului
Noul studiu, realizat de oamenii de știință de la Universitatea Reading și Universitatea Durham, ambele din Marea Britanie, a analizat un set de date impresionant. Cercetătorii au colectat măsurători ale mărimii creierului și corpului de la aproximativ 1.500 de specii diferite, iar ceea ce au descoperit este cu adevărat fascinant.
De peste un secol, oamenii de știință au presupus că această relație este liniară, adică dimensiunea creierului este cu atât mai mare cu cât animalul este mai mare, spune profesorul Chris Venditti, de la Universitatea Reading. Însă acest lucru nu este adevărat. De fapt, relația dintre mărimea creierului și mărimea corpului este o curbă, adică animalele foarte mari au creiere surprinzător de mici.
Reguli, excepții și fenomenul uman
Studiul a scos la iveală o asociere simplă între mărimea creierului și mărimea corpului la toate mamiferele. Această conexiune a permis experților să identifice speciile care ies din rând – speciile care nu respectă această curbă standard.
Prima între aceste excepții este chiar specia noastră, Homo sapiens. Am evoluat de peste 20 de ori mai repede decât oricare altă specie de mamifere, ceea ce a dus la mărimea impresionantă a creierului ce ne caracterizează astăzi. Însă această sfidare nu este exclusivă oamenilor. Grupurile de mamifere au arătat diverse tipare evolutive, îndreptându-se spre dimensiuni ale creierului atât mai mici, cât și mai mari. De exemplu, liliecii și-au redus rapid dimensiunea creierului la început, pentru ca apoi să înregistreze o stagnare prelungită a acesteia, probabil din constrângeri evolutive legate de cerințele zborului.
Variații și constrângeri ale mărimii creierului
Analizând mai în detaliu aceste variații, oamenii de știință au delimitat trei grupuri specifice de animale ce au prezentat cele mai distincte modificări rapide ale dimensiunii creierului: primate, rozătoare și carnivore. În cadrul acestui trio a apărut tendința unică (regula Marsh-Lartet) ca mărimea relativă a creierului să crească în timp. Însă această regulă nu este universal aplicabilă tuturor mamiferelor.
Mai mult, studiul contrazică ideea anterioară potrivit căreia animalele mari au creiere proporțional mai mari.
„Rezultatele noastre dezvăluie un mister. La cele mai mari animale, există ceva care împiedică creierele să devină prea mari”, spune dr. Joanna Baker, de la Universitatea Reading. Motivul să fie faptul că menținerea unor creiere mari este prea mare consumatoare de energie? Cercetătorii au bănuielile lor despre aceste constrângeri și limitări, însă acest „plafon curios” este încă deschis dezbaterilor.
Implicații pentru viitor
Dezvăluirile acestui nou studiu fac necesară reexaminarea funcțiilor cognitive ale speciilor. Dacă mărimea creierului nu se corelează direct cu mărimea corpului, ce înseamnă acest lucru pentru inteligența și îndemânarea animalelor? De aceea, pentru a înțelege abilitățile cognitive, cercetătorii consideră acum alți factori, precum densitatea neurală, structura creierului și conectivitatea.
De asemenea, existența unor constrângeri evolutive sugerează că abilitățile cognitive ar putea fi influențate de cerințe ecologice și limitări metabolice. De exemplu, natura intens energetică a zborului ar putea explica de ce liliecii au creiere relativ mici. Înțelegerea acestor compromisuri ar putea arunca o lumină nouă asupra strategiilor adaptative care au modelat evoluția creierului în diverse medii.
Sursa: Earth.com