Deși amigdala este o mică porțiune a creierului nostru, ea îndeplinește o funcție importantă: este un centru major de prelucrare a emoțiilor. De asemenea, ea asociază emoțiile cu alte abilități ale creierului, mai ales cu memoria, învățarea și simțurile.
Amigdala este o structură de mici dimensiuni, în formă de migdală, situată în interiorul creierului, în lobul temporal. Ea face parte dintr-o rețea mai amplă a creierului denumită sistemul limbic. Atunci când este vorba despre supraviețuire, importanța amigdalei și a sistemului limbic este covârșitoare. Aceste părți ale creierului detectează automat pericolele și joacă un rol important din punct de vedere emoțional, comportamental și al învățării.
Amigdala este o structură pereche, adică există câte una pentru fiecare jumătate a creierului. Ea este localizată în apropierea unor structuri care transportă informațiile de la simțuri, în special de la simțul mirosului (de aceea mirosul poate fi puternic asociat cu emoțiile și memoria).
La fel ca țesutul creierului, amigdala este alcătuită din neuroni și celule gliale. Neuronii formează fibre, iar fibrele formează nuclei. Amigdala este formată din 13 nuclei.
Ce roluri îndeplinește amigdala
Principala emoție controlată de amigdală este frica; de aceea amigdala este atât de importantă pentru supraviețuire. Ea procesează lucrurile pe care le vedem sau auzim pentru a stabili ceea ce este periculos.
Pe lângă anxietate sau frică, amigdala mai joacă un rol în:
- agresivitate;
- învățarea pe bază de recompensă și pedeapsă;
- utilizarea memoriei implicite (inconștiente), care ne ajută să ne amintim cum se fac anumite lucruri fără a ne reaminti cum le-am învățat (cum ar fi mersul pe bicicletă);
- înțelegerea și comunicarea socială, inclusiv interpretarea intențiilor cuiva după felul în care vorbește sau se comportă;
- emoții legate de creșterea copiilor și îngrijirea persoanelor;
- emoții asociate cu memoriile;
- comportamente legate a dependențe.
Afecțiuni ale amigdalei
Cele mai multe afecțiuni ce pot afecta sau implica amigdala sunt de natură psihiatrică (boli mintale) sau neurologică (boli ale creierului). Multe dintre aceste boli se încadrează în ambele categorii.
Bolile mintale pot include: tulburările de anxietate, sindromul Klüver-Bucy, tulburările de dispoziție, sindromul de stres post-traumatic, fobiile, tulburările de personalitate.
Bolile creierului asociate cu amigdala pot fi: boala Alzheimer, autismul, cancerul de creier, epilepsia, atacul vascular cerebral.
Simptomele bolilor amigdalei variază mult în funcție a afecțiunea de bază. Ele pot include modificări ale stării emoționale sau schimbări automate ale proceselor corporale cauzate de acele emoții. Iată câteva astfel de procese:
- activarea sistemului nervos simpatic (răspunsul „luptă sau fugi”);
- creșterea ritmului cardiac;
- intensificarea respirației;
- transpirație.
Nu există tratamente care să vizeze în mod specific amigdala. În schimb, tratamentele vizează simptomele sau afecțiunile asociate cu aceasta. Iată câteva exemple de astfel de tratamente:
- psihoterapie;
- medicație;
- intervenții chirurgicale la nivelul creierului.
Sursa: Cleveland Clinic