Ecosistemele naturale există într-un echilibru delicat de factori biotici și abiotici, rezultat în urma a miliarde de ani evoluție și dependență unul de celălalt. Pe măsură ce schimbările climatice globale continuă să se accentueze și să afecteze o multitudine de aspecte ale naturii, acest lucru nu a fost niciodată mai important de înțeles – impactul unei acțiuni, fie că este vorba despre executarea unui foraj, despre emisii de gaze cu efect de seră sau despre suprarecoltare, poate avea efecte în cascadă în biosferă pentru secolele ce vor urma.
Unul dintre cele mai serioase efecte secundare ale schimbărilor climatice este acidificarea oceanelor, care ne va schimba oceanele pentru totdeauna, dacă nu se iau măsuri – și aceasta cât de curând.
Acidificarea oceanului are loc atunci când dioxidul de carbon este absorbit de ocean din atmosferă. De la revoluția industrială, oamenii au emis 40 de miliarde de tone de dioxid de carbon în atmosferă, din care 30% au fost absorbite de oceanele lumii.
Atunci când dioxidul de carbon se dizolvă în apă, se creează acid carbonic ușor, care, la rândul său, scade pH-ul apei. Bivalvele, cum sunt stridiile și scoicile, sunt cel mai expuse riscului de acidificare, deoarece apa acidă le împiedică să-și construiască învelișul de carbonat de calciu. Nu numai că bivalvele sunt fructe de mare valoroase pentru activitatea comercială și indigenă din Arctica, dar sunt și pradă pentru o varietate de animale marine, cum sunt peștii, morsele, focile și anumite specii de păsări marine. Au fost observați și urși care trăiesc de-a lungul coastei și caută scoici. Acidificarea oceanelor nu reprezintă doar o amenințare pentru aceste nevertebrate care își construiesc cochilii, ci și pentru tot ce se află deasupra lor în lanțul trofic.
Nicăieri pe Pământ acidificarea oceanelor nu este văzută la fel de grav ca în Oceanul Arctic, care a absorbit cea mai mare cantitate de dioxid de carbon datorită solubilității crescute a acestui gaz în apă rece. În zilele noastre, aciditatea oceanelor crește mai repede decât a făcut-o în 55 de milioane de ani și, fără intervenție, va continua să crească, ceea ce duce la consecințe îngrozitoare atât pentru organismele marine, cât și pentru oameni. Și în Alaska, schimbările climatice au crescut temperaturile cu o rată de două ori mai mare decât cea din Statele Unite continentale, ceea ce a slăbit deja echilibrul acestui mediu unic și uluitor.
Nu doar bivalvele sau creaturile care le mănâncă sunt în pericol. Încălzirea și acidificarea apelor arctice duc la scăderea populațiilor de pești. Se prognozează că, în următorii patruzeci până la optzeci de ani, până la jumătate din somonul și păstrăvul de astăzi ar putea dispărea din Alaska. Peștii sunt incredibil de sensibili la modificările pH-ului, iar apele cu aciditate crescută pot încetini creșterea și pot modifica comportamentul lor.
În timp ce interconectarea naturii ar putea face că o acțiune negativă, cum ar fi emisiile mari de dioxid de carbon, să ducă la o mie de impacturi negative în întreaga lume, efectul invers poate fi și el adevărat. O acțiune, cum ar fi reducerea acestor emisii, poate trimite o cascadă de schimbări pozitive în întreaga biosferă.
Cea mai importantă acțiune care poate fi întreprinsă pentru a ajuta la protejarea Oceanului Arctic de acidificare este continuarea impulsionării utilizării surselor de energie curată și reducerea emisiilor de dioxid de carbon la scară largă. Creșterea disponibilității resurselor și protejarea resurselor actuale de subzistență pentru popoarele native din Arctica este, de asemenea, de o importanță critică, deoarece schimbările climatice și acidificarea oceanelor le compromit securitatea alimentară și pământurile ancestrale. Promovarea cercetării în eforturile de atenuare ar putea oferi, de asemenea, informații cruciale pentru a ghida răspunsul nostru la această catastrofă de mediu în expansiune.
Cercetările au arătat că plantele marine, cum sunt algele și iarba de mare, se pot dovedi eficiente în reducerea dramatică a nivelurilor de dioxid de carbon dizolvat în apă. În trecut, a fost propusă ideea de a fertiliza oceanul cu substanțe precum fierul pentru a induce înflorirea algelor care absorb dioxid de carbon, dar a fost blocată constant din cauza preocupărilor ecologice și financiare.
Cu toate acestea, la scară mică – de exemplu, în vecinătatea coloniilor de stridii – crearea de pajiști cu iarbă de mare sau de ferme de varec (alge brune din ordinul Laminariales) poate ajuta la scăderea acidității și poate ajuta bivalvele să-și construiască cochiliile. Pentru ca varecul să fie util, totuși, acesta trebuie recoltat, eliminând astfel carbonul extras din întregul ecosistem. Creșterea armonioasă a algelor și a stridiilor ar putea oferi un impuls economic comunităților de coastă și ar putea ajuta mediul înconjurător. În Alaska, este de așteptat ca pădurile de alge brune să își extindă raza de acțiune spre nord în următorii ani, din cauza schimbărilor climatice.
Unul dintre cele mai promițătoare moduri prin care putem ajuta la protejarea bivalvelor și a altor organisme împotriva acidificării oceanelor este restaurarea recifului de stridii. Prin returnarea în ocean a cochiliilor bivalvelor care au fost consumate, se poate crea un tampon împotriva acidității pentru bivalvele vii. În plus, scoicile oferă adăpost pentru stridiile tinere, care sunt vulnerabile la prădători. De asemenea, calcarul și betonul pot fi folosite pentru a crea adăposturi în aceste recife sterpe.
Trăim vremuri în continuă schimbare, deoarece activitatea umană continuă să amenințe stabilitatea biosferei. Temperaturile crescute, acidificarea apelor, poluarea cu plastic, pescuitul excesiv și forările pentru petrol amenință fragilul Ocean Arctic. Fără o schimbare drastică a cursului de acțiune al umanității, ecosistemele marine unice din Arctica ar putea înceta să mai existe în următoarele decenii, iar multe moduri tradiționale de viață și surse tradiționale de hrană din Arctica vor fi pierdute dacă nu se iau măsuri. Prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și o înțelegere mai bună a problemei, putem lucra pentru a opri acidificarea în continuare a oceanelor și a sprijini pe cei mai expuși riscului.
Sursa: Alaskawild.org