Roiul Virgo (Roiul Fecioarei) este cel mai apropiat roi mare de galaxii de Calea Lactee. Cu peste o mie de membri cunoscuți, roiul se întinde pe o suprafață a cerului de aproximativ 5×3 grade. În timp ce unii dintre cei mai proeminenți membri ai săi pot fi văzuți cu instrumente mai mici, într-o noapte senină, un telescop de 6 inci va dezvălui aproximativ 160 de galaxii din această regiune.
Roiul Virgo conține aproximativ 2.000 de galaxii, care se află în direcția constelațiilor Fecioara (Virgo) și Coma Berenices. Uneori este numit și Roiul Fecioara-Coma. Are o masă estimată de 1,2 × 10¹⁵ mase solare, iar centrul său este situat la o distanță de aproximativ 53,8 milioane de ani-lumină (sau 16,5 megaparseci), în Constelația Fecioara.
Roiul Fecioara se află în inima Superroiului Fecioara (Virgo), mai mare și mai masiv, care conține și Grupul Local – grupul de galaxii care o include și pe a noastră, Calea Lactee – ca membru periferic. Roiul Fecioara are un efect gravitațional considerabil asupra galaxiilor din apropiere datorită masei sale mari, care încetinește retragerea Grupului Local. Drept urmare, în cele din urmă, Grupul Local de galaxii va cădea, probabil, în Roiul Virgo.
Având un diametru de aproximativ 15 milioane de ani-lumină, Roiul Fecioara este doar puțin mai mare decât Grupul Local, dar conține de 50 de ori mai mulți membri. Majoritatea membrilor sunt galaxii pitice, dar cele mai proeminente sunt eliptice și spirale. Până la 10% dintre stelele din cadrul roiului sunt stele intergalactice, cel mai probabil expulzate din galaxiile lor ca urmare a interacțiunilor cu alte galaxii.
Masa roiului accelerează membrii la viteze semnificativ mai mari în raport cu centrul roiului. Drept urmare, unii dintre membrii roiului prezintă cele mai mari deplasări spre albastru cunoscute (adică se deplasează în direcția noastră mai repede decât alte galaxii) pe măsură ce se mișcă rapid spre centrul roiului din partea opusă.
Cele mai proeminente galaxii din Roiul Fecioarei pot fi văzute cu un telescop mic. Ele au fost descoperite de Pierre Méchain și Charles Messier la sfârșitul anilor 1770 și începutul anilor 1780. Messier le-a adăugat în catalogul său, descriindu-le drept nebuloase fără stele. Prima sa observație înregistrată a unei concentrații neobișnuite de ceea ce credea că sunt nebuloase datează din 1784.
Membrii Roiului Virgo nu au fost recunoscuți ca galaxii decât în anii 1920, când descoperirea de către Edwin P. Hubble a cefeidelor (stele variabile folosite pentru a determina distanțele), în Galaxia Andromeda, (M31) a dovedit că aceste „nebuloase” sunt de fapt mult prea îndepărtate pentru a face parte din galaxia noastră.
Cel mai strălucitor membru al Roiului Fecioarei este galaxia eliptică Messier 49, dar cea mai cunoscută galaxie a sa este supergiganta eliptică Messier 87, care se află în centrul roiului.
Roiul are trei subgrupuri distincte de galaxii: Virgo A, centrat pe Messier 87, un grup centrat pe Messier 86 și Virgo B, centrat pe Messier 49. Unele surse includ un subroi numit Virgo C în jurul lui Messier 60 și un LVC (Low Velocity Cloud) centrat pe galaxia spirală NGC 4216.
Subroiul Virgo A este cel mai mare și domină roiul, printre membrii săi numărându-se Messier 87, Messier 88, Messier 89, Messier 90, Messier 58, Messier 84, Messier 85, Messier 91 și Messier 100. Subroiurile sunt în proces de fuziune și vor forma în cele din urmă un singur roi vast. Subroiurile mai mari sunt înconjurate de nori de galaxii mai mici, care includ în mare parte galaxii spirale și sunt cunoscute sub numele de Norul S, Norul N și Virgo E.
Sursa: Messier Objects