În Europa Centrală tot mai multe pajiști sunt arate pentru a mări suprafața agricolă și a îmbunătăți producția de siloz. Drept urmare, câmpurile de astăzi reprezintă doar o rămășiță a pajiștilor de odinioară, iar viața pe pajiști este afectată semnificativ.
Activitățile agricole sezoniere diferite oferă o viață schimbătoare locuitorilor pajiștilor. La nivelul solului, printre ierburi trăiesc animale mici, iar iepurii se pot ascunde după micile movile de pământ. Ciocârlia de câmp își pregătește cuibul tot pe sol, unde își depune ouăle sale brun-pătate. Toamna, nagâții și becaținele caută insecte, iar pe iazuri înoată rațele.
Printre ierburi înfloresc păpădia, piciorul-cocoșului, lipicioasa și stupitul cucului. În locurile umede cresc orhideele, papura și rogozul. Melcii, greierii și păianjenii ce-și croiesc pânza între tulpinile plantelor își caută hrana tot în pajiști. Dacă plouă, fluturii și albinele își caută adăpost sub vegetația bătută de vânt.
Deasupra pajiștilor zboară fluturi viu colorați și roiesc albinele. Rândunelele și lăstunii își prind prada deasupra câmpurilor înierbate. Întreg peisajul este invadat de zumzetul insectelor și parfumul florilor.
Specii de plante și animale care trăiesc pe habitate de pajiște. Stânga-sus: piciorul-cocoșului (Ranunculus repens); dreapta-sus: ciocârlia de câmp (Alauda arvensis); stânga-jos: nagâțul (Vanellus vanellus); dreapta-jos: rândunica (Hirundo rustica). | Foto: BOTANISTII.RO, WIKIPEDIA
Exploatarea pajiștilor
Pajiștile sunt habitate întreținute de activitatea omului. Fără cositul regulat, buruienile ar pune stăpânire pe pajiște, iar victima acestui lucru ar fi coloritul deosebit al acesteia. Din primăvară până toamna, pe pajiști sunt păscute animalele (vacile, oile, caprele), iar o dată cu sosirea iernii acestea sunt duse în adăposturi.
În mod tradițional, iarba este cosită vara și este adunată în căpițe pentru a se usca. Până la cosit apar și semințele plantelor, care vor asigura supraviețuirea vegetației.
În ultimii ani au dispărut o bună parte din pajiști, deoarece a scăzut numărul animalelor domestice și, implicit, a scăzut cantitatea de hrană necesară pentru iarnă. Pajiștile au fost arate, irigate și fertilizate, fiind transformate în terenuri agricole.