Telescopul Event Horizon studiază un quasar îndepărtat

publicat de Florin Mitrea
90 vizualizări
Quasar galactic (ilustrație)

Telescopul Event Horizon (EHT), o colecție de aproape o duzină de antene instalate în mai multe locuri de pe Pământ, și-a îndreptat instrumentele către centrul quasarului NRAO 530, cu scopul de a înțelege ce se întâmplă în acea parte a universului.

Acest obiect cosmic strălucitor se află la circa 7,5 miliarde de ani-lumină față de noi. Obiectul nu este doar un quasar, ci și un blazar, ceea ce înseamnă care are un nucleu activ cu jetul îndreptat aproape în direcția noastră. NRAO 530 este și foarte agitat din punct de vedere optic, adică are un istoric de izbucniri violente și explozii luminoase.

Quasarul NRAO 530 este cel mai îndepărtat obiect cosmic studiat de Telescopul Event Horizon, iar noile observații ajută astronomii să înțeleagă mai multe despre el. În centrul quasarului se află o gaură neagră supermasivă. Jetul din centrul său expulzează particule și radiații în tot spațiul.

Oamenii de știință nu știu cu exactitate cum se formează jetul emis de quasar, deoarece fenomenele fizice implicate sunt foarte complexe, mai ales în zona în care se jetul își are originea. Tocmai aici este de ajutor Telescopul Event Horizon, care oferă o rezoluție angulară foarte ridicată, ce permite vizualizarea structurilor din centrul NRAO 530.

Telescopul poate detecta un anumit tip de lumină, pe care astronomii o numesc lumină polarizată. Acest tip de lumină este utilizat și pentru studierea găurilor negre, pentru a analiza fenomenele fizice extrem ce au loc la nivelul lor. Lumina polarizată oferă indicii despre tăria câmpului magnetic din apropierea unui astfel de „monstru” cosmic. De asemenea, arată orientarea în spațiu a liniilor de câmp magnetic și poate furniza informații despre materia situată între observator și obiectul care emite lumină.

Așadar, Telescopul Event Horizon a cartografiat luminat polarizată emisă de NRAO 530 la frecvența de 230 GHz. Imaginile dezvăluie existența unui nucleu și a unei structuri foarte strălucitoare localizate în capătul sudic al jetului care iese din nucleu. Practic, acesta este punctul în care jetul își are originea la frecvența respectivă.

Jetul emis de centrul quasarului se întinde pe o distanță de 1,7 ani-lumină și prezintă un câmp magnetic cu o structură helicoidală. În realitate, jetul este o plasmă care curge cu mare viteză prin câmpul magnetic din apropierea găurii negre. Aceasta polarizează lumina și interacționează cumva cu liniile de câmp magnetic, putând depăși puternica forță de atracție gravitațională exercitată de gaura neagră ce alimentează quasarul.

Din aceeași categorie

© 2022-2024  Florin Mitrea – Temă WordPress dezvoltată de PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii