Somnul de iarnă la mamifere

publicat de Florin Mitrea
185 vizualizări
Ursul brun

Somnul de iarnă este mai mult decât o metodă de traversare a anotimpului rece. Pentru animale ca ariciul, pârșul de alun, liliacul cu nas-potcoavă și multe altele este singura posibilitate de a nu muri prin înfometare.

Animalele homeoterme pot traversa lunile în care nu pot găsi hrana numai prin intermediul somnului de iarnă. Animalele care hibernează cu adevărat își pot economisi energia doar coborându-și temperatura la valori ce pentru alte animale ar reprezenta moartea.

La ce servește somnul de iarnă?

În lunile de iarnă, majoritatea plantelor își opresc creșterea, iar animalele poichiloterme (cum sunt insectele) intră într-o stare de imobilitate. Animalele care au temperatura corpului constantă nu pot reacționa în acest fel. Unele dintre ele pot supraviețui chiar în Antarctica, dar pentru ele este esențială menținerea temperaturii corporale într-un anumit interval strâns, altfel ar muri.

Pentru cele mai multe animale este greu să își păstreze temperatura constantă, deoarece temperatura corpului lor este mai ridicată decât cea a mediului înconjurător. Pentru a menține o astfel de temperatură, animalele trebuie să se alimenteze în mod regulat și continuu, însă iarna acest lucru este mai dificil.

Multe specii de păsări rezolvă această problemă prin migrare, toamna pornind spre teritorii mai calde. Animalele erbivore, cum este renul, migrează de asemenea iarna. Însă mamiferele mici nu pot face acest lucru. Multe specii polare își înmagazinează căldura, acoperindu-și corpul cu o blană groasă și călduroasă. Câinii Husky (utilizați pentru tractarea săniilor) au o blană atât de groasă încât pot dormi pe zăpadă, chiar la temperaturi de -30 oC. Animalele mai mici au temperatura mai ridicată, deci trebuie să transforme mai repede hrana în energie, pentru a-și putea menține temperatura. De exemplu, șoarecele are viteza de ardere a hranei de douăzeci de ori mai mare decât a oii. Animalele mici nu pot avea o blană groasă, motiv pentru care ele își construiesc cuiburi confortabile, călduroase, frecvent în adăposturi subterane, pentru a se proteja de frigul iernii.

Mamiferele trebuie să mănânce continuu pentru a-și menține temperatura constantă în jurul valorii de 37 oC. Multe specii acumulează depozite de grăsime, pe care le consumă când hrana devine greu de găsit. Există și animale care își fac rezerve de alimente (nuci, semințe) pentru iarnă. Celelalte animale au șanse de supraviețuire dacă își reduc la minim consumul, fapt care poate fi realizat prin intrarea în somnul de iarnă.

Ce înseamnă somnul de iarnă?

Animalele homeoterme mici, cum sunt veverița și marmota, în lunile de vară își mențin temperatura corpului în jurul valorii de 38 oC, indiferent de temperatura mediului ambiant. La aceste animale, inima bate cu o frecvență de 90 de bătăi pe minut, iar ritmul respirator este de 15 respirații pe minut. La venirea iernii, dacă temperatura exterioară scade sub 15 oC, marmota se strânge ghemotoc și intră într-un somn adânc – somnul de iarnă. Acesta reprezintă acea stare deosebită, controlată, în care animalul reușește să își mențină temperatura corporală relativ într-un anumit interval. De regulă, se trezește când are nevoie să-și rezolve necesitățile fiziologice sau când apare o situație periculoasă (de exemplu, se umezește cuibul).

În timpul somnului de iarnă, temperatura corporală a marmotei este cu puțin mai mare de 0 oC, ceea ce pentru majoritatea animalelor ce nu hibernează ar însemna moartea sigură. Respiră numai de două ori pe minut și are o singură bătaie cardiacă la 12 secunde (câteodată inima se oprește chiar și un minut).

Liliacul cu urechi late

Liliacul cu urechi mari (Myotis bechsteinii) își pune urechile sub aripi și hibernează ascuns în scorburile copacilor. | Foto: LILIECI.RO

Somnul neliniștit

Animalele care hibernează nu dorm continuu toată iarna. Liliecii mici au somnul cel mai lung, dar nici ei nu dorm mai mult de o lună. Ariciul doarme continuu două-trei săptămâni, apoi se trezește pentru scurt timp. Chițcanul pitic cu dinți albi, care cântărește doar două grame, este la extrema cealaltă. El doarme continuu doare câteva ore, în cursul cărora intră într-o stare de amorțeală, imobilă.

Unele animale par moarte în timpul somnului de iarnă, fiind reci și părând fără viață dacă sunt ridicate. Altele se trezesc imediat dacă sunt atinse.

Aproape toate animalele se trezesc din somnul de iarnă dacă temperatura mediului înconjurător scade atât de mult încât ar putea să nu se mai trezească niciodată. Trezirea animalului este semnalată de un tremurat. Deși trezirile periodice consumă cantități însemnate de energie, iar somnul de iarnă servește tocmai la conservarea acesteia,  trezirile au o importanță vitală pentru animale, deoarece chiar și în timpul somnului animalele ard o contitate de energie, iar reziduurile rezultate trebuie eliminate din organism. Animalele care hibernează se pot trezi pentru a bea apă, iar cele care au rezerve de alimente, cum sunt hârciogii și veverițele, se trezesc la intervale de 2-10 zile pentru a se hrăni din acestea.

Animale cu somn de iarnă veritabil

Atât ariciul furnicar, cât și ornitorincul dorm 5-10 zile, apoi își petrec tot atât timp treji. Vombatul tasmanian este unul dintre puținele marsupiale care au un adevărat somn adânc, de iarnă. Ghemuiți în scorburile copacilor, dorm în reprize a câte 6-12 zile.

Marea majoritate a animalelor care hibernează este reprezentată de rozătoare, animale care se hrănesc cu insecte și lilieci. Dintre rozătoare hibernează veverițele, marmotele, pârșul mare și hârciogii. Ariciul își petrece anotimpul rece ghemuit în culcușul său. Liliacul timpuriu și liliacul cu aripi lungi își dorm somnul de iarnă în adăposturi umede, iar liliecii cu nas-potcoavă se ghemuiesc și dorm  înveliți în aripile lor membranoase.

Adăposturi pentru iarnă

Unele mamifere, cum ar fi viezurele, își petrec cea mai mare parte a iernii dormind în adăpostul lor, dar totuși nu hibernează în adevăratul sens al cuvântului. Bătăile inimii rămân aproximativ regulate, iar temperatura corpului rămâne aproape de nivelul celei din starea de veghe. Dacă temperatura corporală le-ar scădea semnificativ, aceasta ar duce în mod sigur la moartea lor.

Ultimele cercetări au descoperit că urșii bruni și urșii negri, despre care se știa că iarna au doar un fel de somn de odihnă, totuși hibernează asemănător urșilor polari și urșilor gulerați.

Sursa: Minunata lume a animalelor.

Din aceeași categorie

© 2022  Florin Mitrea – WordPress Theme Designed and Developed by PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii