Pulsarii sunt nuclee dense ale unor stele moarte, care se rotesc rapid și emit unde radio în spațiu.
Atunci când o stea mai mare de câteva ori decât soarele nostru moare, ea își aruncă în spațiu cea mai mare parte a masei printr-o explozie uriașă. Această explozie este numită supernovă. Însă nucleul stelei face implozie și formează o stea ultra-densă denumită stea neutronică.
Toată masa nucleului stelei colapsează sunt acțiunea forței gravitaționale, ceea ce face ca steaua moartă să se rotească foarte repede. O stea neutronică se poate roti o dată la câteva secunde până la de sute de ori pe secundă, adică de milioane de ori mai rapid decât Soarele.
Un pulsar este un tip special de stea neutronică și emite în spațiu două fascicule (jeturi) de unde radio în direcții opuse. În timp ce steaua moartă se rotește, aceste unde radio se răspândesc prin spațiu ca lumina unui far. Dacă Pământul este în calea unei astfel de fascicul, putem observa o sclipire de unde radio ori de câte ori fasciculul este orientat spre noi. De aceea pulsarul pare să pulseze la intervale regulate.
Pulsarii au fost descoperiți în anul 1967, de către astronomul Jocelyn Bell Burnell. Inițial, unii oameni de știință au crezut că astfel de unde radio proveneau de la extratereștri, tocmai datorită faptului că pulsațiile erau atât de regulate. Însă Bell Burnell o detectat pulsuri de unde radio într-o altă parte a spațiului cosmic, departe de unde fusese detectat primul semnal. De aceea astronomii au căutat altă explicație și au descoperit existența pulsarilor răspândiți prin spațiu.
Astăzi, oamenii de știință utilizează pulsarii pentru a cartografia spațiul cosmic și pentru a studia legile fundamentale ale fizicii care guvernează universul.
Sursa: Science News Explores