Protejarea lupului în Europa a devenit o chestiune politică

publicat de Florin Mitrea
71 vizualizări
Lupul cenușie pe zăpadă

Populațiile de lup cenușiu (Canis lupus) sunt în curs de refacere în multe zone din Europa, după secole de persecuții. Doar în ultimul deceniu, lupii și-au extins arealul cu peste 25%.

Această revenire a intrat în atenția publicului în septembrie 2023, în urma unei declarații controversate a Ursulei von der Leyen, președinta Comisiei Europene, care a afirmat că populațiile de lupi din anumite zone ale Europei au devenit un real pericol pentru animalele domestice și chiar pentru oameni. „Îndemn autoritățile locale și naționale să ia măsuri acolo unde este necesar”, a declarat doamna von der Leyen.

Cu toate acestea, nu este clar care sunt „măsurile corecte” ce trebuie luate, iar recentele decizii luate la nivelul statelor membre nu reflectă un consens în această chestiune.

Senatul elvețian a votat relaxarea restricțiilor în privința reducerii numărului celor aproximativ 200 de lupi din țară, pentru protejarea animalelor domestice care pășunează în Alpi. Pe de altă parte, Spania, care găzduiește peste 2.000 de lupi și se laudă cu un sistem de pășunat extins, a adoptat o măsură opusă. În anul 2021, guvernul spaniol a declarat lupul drept specie strict protejată, cu scopul de a crește populația de lup cu 18% și de a încuraja fermierii să ia măsuri pentru protejarea turmelor, cum ar fi instalarea de garduri și utilizarea câinilor de pază.

Ce înseamnă coexistența?

Există trei viziuni distincte, și într-o oarecare măsură chiar conflictuale, privind ceea ce înseamnă coexistența oamenilor cu lupii și modul în care aceasta ar putea fi atinsă.

„Tradiționaliștii” iubesc mult natura, peisajele, mijloacele de trai tradiționale și biodiversitatea, care toate au evoluat împreună timp de mii de ani. Ei consideră omul drept o parte a naturii și văd în coexistență o stare în care lupii sunt controlați pentru a nu perturba activitățile pastorale.

„Protecționiștii” doresc să restaureze natura în forma sa „sălbatică” (cu o influență umană minimă) și cred că lupii vor cataliza acest proces. Ei consideră coexistența drept o stare în care activitățile umane sunt controlate astfel încât lupii să hoinărească liberi.

„Pragmaticii” sunt mai puțin fixați pe un anumit tip de natură și mai mult pe relațiile și contextul fiecărei zone. Ei văd coexistența ca o stare în care nevoile fiecărui grup (inclusiv lupii) se află în echilibru.

Așadar, fiecare dintre aceste viziuni oferă avantaje uneia dintre părți și prezintă provocări pentru cealaltă parte. De aceea subiectul a căpătat o puternică încărcătură politică.

Politica de conservare a lupului

În Spania, propunerea de protejare a lupilor a fost înaintată de protecționiști și s-a aliniat cu agenda guvernului actual de stânga. Podemos, unul dintre partidele coaliției de stânga, a prezentat o propunere pentru protecția strictă a lupilor în anul 2016 (când partidul era în opoziție), împreună cu ONG-urile ce militau pentru conservarea acestei specii.

Pe de altă parte, partidele de dreapta din Spania s-au opus acestei politici. Aceste partide tind să țintească votanți din mediul rural, pentru care reîntoarcerea carnivorelor este sinonimă cu dispariția culturii pastorale.

În cele din urmă, propunerea a fost susținută de guvern pe baza „valorii științifice, ecologice și culturale” a lupului – un criteriu destul de subiectiv. De exemplu, se poate argumenta că vulpea, care nu este o specie protejată, posedă valori similare. Aceste criterii nu iau în considerare cât de mult vor afecta măsurile de protejare a lupilor celelalte valori ecologice sau culturale, așa cum sunt sistemele de agricultură pastorală.

Decizia Spaniei a fost influențată, de asemenea, de viziunea protecționiștilor privind starea de conservare a lupului. O specie clasificată ca având o stare de conservare „favorabilă” (adecvată pentru a-i garanta supraviețuirea pe termen lung) în Directiva habitate a U.E. poate, în anumite  cazuri, să fie vânată. Totuși, conservaționiștii nu sunt de acord cu criteriile și datele pe baza cărora a fost stabilită starea de conservare.

De exemplu, o analiză transmisă Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN) în anul 2018 arăta că populația de lup din Peninsula Iberică este mare, stabilă și se extinde lent. Din contră, un raport publicat în 2017 de un grup de susținători ai lupului afirma că, în Spania, fuseseră uciși mai mulți lupi decât se născuseră în acel an.

Acest din urmă raport a fost acuzat că este părtinitor și neștiințific. Cu toate acestea, acest lucru nu a oprit ministrul mediului din Spania de la a utiliza acest raport pentru a modifica starea de conservare a lupului din „favorabilă” în „nefavorabilă”. Cu alte cuvinte, informațiile au fost interpretate, selectate și prezentate astfel încât să justifica creșterea gradului de protecție.

Pe de altă parte, guvernul suedez, care este condus de o coaliție de dreapta din anul 2022, încearcă să realizeze opusul. A solicitat Agenției pentru Protecția Mediului să revadă dacă pragul stabilit în 2019 pentru declararea stării de conservare favorabile (de minim 300 de exemplare) poate fi coborât pentru a permite vânarea lupilor.

Această natură sau acea natură?

Pentru a mai reduce divergențele politice dintre protecționiști și vânători, dar și dintre peisajele „sălbatice” și cele pastorale, este necesară o reevaluare a modului în care sunt luate deciziile și pe bază căror dovezi.

Știința joacă un rol crucial în evaluarea diferitelor opțiuni politice și a consecințelor acestora, așa cum sunt efectele unei populații crescute de lupi asupra comportamentului oilor sau al căprioarelor. Însă știința nu poate determina cursul de acțiune „corect”. Această alegere depinde de ce oameni, ce animale domestice și ce animale sălbatice dintr-un anumit loc trebuie să trăiască bine. Cu alte cuvinte, contextul contează.

În majoritatea cazurilor, nu este o chestiune de a alege între „aceasta sau cealaltă”, ci mai degrabă de a obține „câte puțin din toate”. Reconcilierea diferitelor interese și găsirea unei căi de urmat necesită participarea publicului și, de obicei, medierea din partea profesioniștilor. Acestea sunt acțiunile pe care Uniunea Europeană ar trebui să le încurajeze între statele membre.

Având în vedere acest lucru, este îngrijorător faptul că interpretarea pragmatică este în mare măsură trecută cu vederea în această dezbatere. În cele din urmă, coexistența durabilă a oamenilor și lupilor nu depinde de protejarea sau vânarea lupilor și nici de mărimea populațiilor acestor carnivore. Mai degrabă, depinde de cum sunt luate aceste decizii.

Din aceeași categorie

© 2022-2024  Florin Mitrea – Temă WordPress dezvoltată de PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii