În cadrul unui studiu recent, publicat în Nature Communications, o echipă internațională de cercetători condusă de Universitatea Stanford a utilizat inteligența artificială (IA) pentru a examina formarea valurilor și dunelor de nisip de două dimensiuni distincte pe Planeta Marte. Aceste formațiuni ar putea ajuta oamenii de știință să înțeleagă mai bine istoria atmosferei lui Marte prin examinarea, prin analize statistice, a formelor fosilizate ale acestor structuri eoliene.
Valurile de nisip sunt ceva obișnuit pe Pământ și pe Marte, cu diferența că pe Planeta Roșie presiunea atmosferică este mult mai redusă decât pe planeta noastră, de ordinul a 6,518 milibari (0,095 psi), comparativ cu 1013,5 milibari (14,7 psi) pe Pământ. Deci presiunea atmosferică pe Marte este de 0,6% din cea de pe Pământ.
Formațiunile cel mai des întâlnite sunt crestele mici cunoscute sub denumirea de „unde de impact”, care rezultă din nisipul care se lovește de movilele de nisip, și dunele de nisip mult mai mari, care se pot întinde pe sute de kilometri.
Potrivit autorilor studiului, există o relație strânsă între lipsa presiunii atmosferice și dimensiunile dunelor și valurilor de nisip de pe Planeta Roșie, care apar la aproape toate mărimile. Acest aspect este important, deoarece se crede că, în trecut, Marte a avut o atmosferă mai consistentă, poate chiar asemănătoare cu cea de pe Pământ; cea mai mare parte a acesteia s-a pierdut, iar oamenii de știință nu știu de ce, când și cât de repede s-a întâmplat acest lucru.
Studiul a fost realizat după ce oamenii de știință au fost intrigați de imaginile transmise de roverul Curiosity în 2015. În imagini apăreau dune uriașe, împreună cu formațiuni mai mici asemănătoare undelor de impact observate pe planeta noastră, dar și formațiuni de zece ori mai mari decât undele de impact, însă mult mai mici decât dunele de nisip. Cu alte cuvinte, Curiosity fotografiase formațiuni de nisip de dimensiuni medii, nemaiîntâlnite vreodată.
O posibilă explicație a apariției acestor formațiuni de nisip de mărime medie ar putea fi creșterea continuă a undelor de impact datorită presiunii atmosferice scăzute de pe Marte. Aceste structuri ar putea rezulta în urma instabilității hidrodinamice (mișcarea fluidelor), care poate fi aplicată atât mișcării lichidelor, cât și mișcării aerului.
Cercetătorii au utilizat inteligența artificială și peste 130.000 de imagini de înaltă rezoluție de pe Marte pentru a realiza o analiză cantitativă a peste un milion de dune semilună. Acest tip de dune de nisip apar atât pe Pământ, cât și pe Marte, iar ele au fost fotografiate intens pe suprafața Planetei Roșii de către sonda spațială Mars Reconnaissance Orbiter a NASA.
Rezultatele analizei au arătat că aceste formațiuni de nisip de dimensiuni medii nu sunt unde de impact, ci un gen de dune de nisip în miniatură, a căror creștere încetează la un moment dat datorită modificării fluxului de aer din stratul atmosferic cu presiune scăzută din apropierea suprafeței marțiene.
Unele de impact se formează pe Marte la fel ca pe Pământ și au mai mult sau mai puțin aceleași dimensiuni. Acest lucru este logic, deoarece mecanismul lor de formare are mai puțin de-a face cu presiuni atmosferică, ținând mai mult de mecanica transportului nisipului.
Sursa: Universe Today