Tehnologia actuală de stocare a datelor folosește hard disk-uri și discuri de date pentru a stoca informații la o simplă apăsare a unui buton. Însă, așa cum aceste metode au înlocuit benzile magnetice și dischetele din trecut, este posibil ca în viitor ele să fie înlocuite de alte metode mai eficiente.
Un astfel de mediu de stocare studiat în prezent este ADN-ul, molecula care stochează informația genetică a organismelor biologice. Cercetătorii de la Universitatea Columbia au descoperit acum o modalitate de a proiecta bacteriile vii să stocheze informații în ADN-ul lor. Având în vedere că stocarea informațiilor în ADN este de o mie de ori mai densă decât cel mai compact hard disk, nou tehnologie ar permite stocarea unor cantități uriașe de date într-un spațiu mic.
Stocarea datelor în ADN a fost studiată și în trecut, însă metodele anterioare utilizau tehnici foarte costisitoare care necesitau scindarea ADN-ului în fragmente mici, predispuse la degradare. Pentru a dezvolta un mediu de stocare cu durată de viață lungă și ușor de codificat, cercetătorii au încorporat impulsuri electrice și tehnologia CRISPR pentru a codifica date în ADN-ul bacteriei Escherichia coli vii. Ei au determinat bacteria să-și crească numărul de copii al unei secvențe specifice, denumite pTrig, ca răspuns la impulsurile electrice. Odată amplificată, secvența pTrig este apoi încorporată în ADN.
Pentru a mima sistemul binar al computerelor, prezența unui semnal electric reprezenta un ”1”, iar lipsa unui semnal electric reprezenta un ”0”. Acest cod binar putea fi apoi citit pe baza tiparului secvențelor pTrig, în comparație cu secvențele de referință. Folosind această metodă, cercetătorii au codificat 72 de biți de date pentru a scrie expresia ”hello world!”. De asemenea, ei au amestecat bacteria E. coli respectivă cu alți microbi din sol și au putut secvenția amestecul pentru a recupera mesajul. Deoarece ADN-ul este protejat de celulă, el nu suferă degradări în timp.
În timp ce acest studiu a realizat o performanță uimitoare prin încorporarea în organismele vii au unui cod binar recuperabil, metodologia este abia la început și nu poate concura cu sistemele actuale de stocare a datelor. Oamenii de știință trebuie, de asemenea, să găsească o cale de a depăși apariția mutațiilor în timp, deoarece celulele bacteriene suferă mutații pe măsură ce se reproduc; în cadrul experimentelor derulate, datele au fost stabile doar timp de 60 de generații.
Cu toate acestea, odată ce toate barierele sunt depășite, metoda poate fi folosită pentru a adăuga un plus de securitate prin ascunderea datelor într-o comunitate microbiană naturală.