Noile imagini publicate recent de NASA combină datele de la Telescopul Chandra X-Ray și Telescopul Spațial James Webb. Fotografiile surprind patru obiecte cosmice emblematice, care arată capabilitățile acestor observatoare de a studia cosmosul în lumină vizibilă, lumină infraroșie și raze X. Acestea includ roiul de stele NGC 346, localizat în Micul Nor al lui Magellan, galaxia spirală NGC 1672, Nebuloasa Vulturul (Messier 16 sau M16) și galaxia spirală Messier 74 (Galaxia Fantomă).
Aceste obiecte cosmice au fost făcute celebre de către venerabilul Telescop Spațial Hubble, care le-a fotografiat între anii 1995 și 2005.
Telescopul Spațial James Webb a furnizat cele mai detaliate și mai uimitoare imagini ale universului de până acum. Acest lucru se datorează oglinzii sale principale cu diametrul de 6,5 metri, confecționată din plăci de beriliu placate cu aur, și instrumentelor sale sensibile, capabile să studieze obiectele cosmice în infraroșu apropiat, infraroșu mijlociu și infraroșu îndepărtat. Scutul său solar revoluționar menține observatorul la temperaturi criogenice, ferit de interferențele solare. Totuși, există anumite lungimi de undă pe care telescopul cu le poate detecta, ceea ce îl împiedică să surprindă anumite fenomene cosmice.
Chandra este unul dintre cele patru „telescoape mărețe” ale NASA, alături de Hubble, Spitzer și Observatorul Compton Gamma Ray. Telescopul Chandra a fost lansat în anul 1999 și colectează date în domeniul razelor X.
NGC 346
Cele patru imagini ale NGC 346 (imaginea de mai jos) arată roiul stelar la diferite lungimi de undă ale spectrului electromagnetic. Roiul de stele este localizat în Micul Nor al lui Magellan, la o distanță de circa 210.000 de ani-lumină față de noi, în constelația Tucana. Diferitele lungimi de undă sunt prezentate sub formă de culori: violet (raze X), roșu, verde și albastru (lumină vizibilă), roșu și portocaliu (infraroșu). Datele de la Telescopul James Webb dezvăluie nori de gaze și praf, adică materiale care alimentează formarea de noi stele.
Roiul de stele NGC 346 văzut la diferite lungimi de undă: stânga-sus – imagine compozită; dreapta-sus – infraroșu; stânga-jos – raze X; dreapta-jos – infraroșu, vizibil și raze X. | Foto: NASA/ESA/STScI, ESO (lumină vizibilă); NASA/ESA/CSA/JPL/STScI (infraroșu); NASA/CXC/SAO/ESA/XMM-Newton (raze X); Prelucrare imagini: L. Frattare, J. Major, N. Wolk, K. Arcand
Telescopul Chandra arată rămășițele unei supernove (norul violet din stânga) și câteva stele tinere, masive și fierbinți (punctele de culoare violet). Între masele de gaze și praf, roiul stelar este presărat cu stele masive (cu alb și albastru), în timp ce o stea tânără și masivă (punctul strălucitor din norul violet) produce un vânt stelar puternic înspre exterior.
În centrul imaginii mai pot fi observate stele tinere și vântul lor stelar puternic, sub forma unor puncte mici înconjurate de o ceață purpurie mai puțin densă.
NGC 1672
NGC 1672 este un exemplu de galaxie spirală „barată”, în care brațele spiralei se extind din cele două capete ale unei structuri centrale în formă de bară. Galaxia este situată la circa 5,7 milioane de ani-lumină față de Pământ, în constelația Dorado. Telescopul Chandra dezvăluie obiecte cosmice compacte, cum sunt stelele neutronice și găurile negre, împreună cu un nor violet masiv situat în centru, indicând prezența unei găuri negre supermasive.
Imaginile în domeniul vizibil realizate de Telescopul Hubble arată că în brațe există nori de gaze și praf, punctați cu stele strălucitoare, albe și violet, de diferite mărimi. Structura centrală conține un nor de gaze masiv și este înconjurată de numeroase stele.
Galaxia NGC 1672 văzută la diferite lungimi de undă ale luminii. | Foto: NASA/ESA/STScI, ESO (domeniul vizibil); NASA/ESA/CSA/JPL-CalTech/STScI (infraroșu); NASA/CXC/SAO/ESA/XMM-Newton (raze X); Prelucrare imagini: L. Frattare, J. Major, N. Wolk, K. Arcand
Datele de la Telescopul James Webb arată densitățile ridicate de gaze și praf din brațele spirale, precum și din jurul structurii centrale. Regiunea centrală este strălucitoare și de culoare roz, fiind înconjurată de un nor de materie argintie, ceea ce indică prezența unor diverse populații de stele și a unui fenomen de absorbție a luminii.
M16 (Nebuloasa Vulturul)
Messier 16, cunoscută și sub denumirea de Nebuloasa Vulturul, este cunoscută datorită „Stâlpilor Creației” – coloane de gaze și praf care seamănă cu niște degete. Această trăsătură a fost surprinsă de telescoapele James Webb și Chandra, prin combinarea datelor din domeniul infraroșu și raze X. Telescopul James Webb arată coloane întunecate de gaze și praf apărând din partea de jos a imaginii și întinzându-se înspre partea dreaptă-sus. În spatele acestora se observă o ceață de culoare portocaliu închis, indicând prezența unor nori difuzi de gaze și praf care strălucesc în infraroșu mijlociu.
Nebuloasa Vulturul. | Foto: Raze X: Chandra: NASA/CXC/SAO, XMM: ESA/XMM-Newton; Infraroșu: JWST: NASA/ESA/CSA/STScI, Spitzer: NASA/JPL/CalTech; Lumină vizibilă: Hubble: NASA/ESA/STScI, ESO; Procesare imagini: L. Frattare, J. Major, N. Wolk, K. Arcand
Telescopul Chandra arată stele tinere și masive, care s-au format recent și care apar sub forma unor puncte roz și violet datorită puternicelor emisii de raze X.
M74 (Galaxia Fantomă)
M74 este o galaxie spirală (similară Căii Lactee) localizată la circa 32 de milioane de ani-lumină față de Pământ, în Constelația Peștii. Această galaxie este studiată intens de către astronomi datorită relativei sale proximități față de noi. Messier 74 este mai puțin strălucitoare decât alte galaxii din Catalogul Messier, ceea ce o face mai greu de observat cu telescoapele mici.
Datele în lumină vizibilă de la Telescopul Hubble evidențiază brațele spirale ale galaxiei, nucleul său strălucitor, distribuția stelelor (colorate în alb, violet și portocaliu, în funcție de mărimea și vârsta lor), benzile de praf și norii de gaze. Datele de la Telescopul James Webb dezvăluie norii de gaze și praf, care apar ca brațe albastre-argintii în lumina infraroșie, formând o structură de tipul unei pânze învolburate. Razele X detectate de Telescopul Chandra surprind activitatea intensă a stelelor tinere și masive.
Galaxia Messier 74. | Foto: Raze X: Chandra: NASA/CXC/SAO, XMM: ESA/XMM-Newton; Infraroșu: JWST: NASA/ESA/CSA/STScI, Spitzer: NASA/JPL/CalTech; Lumină vizibilă: Hubble: NASA/ESA/STScI, ESO; Prelucrare imagini: L. Frattare, J. Major, N. Wolk, K. Arcand
Toate aceste imagini ne amintesc de performanțele Telescopului Spațial James Webb, cel mai complex și mai puternic observator trimis vreodată în spațiu. Ele arată, de asemenea, beneficiile combinării datelor de la diferite telescoape optimizate să studieze cosmosul la lungimi de undă diferite.
În anii următori, Telescopul James Webb și alte observatoare de generație viitoare, așa cum este Telescopul Spațial Nancy Grace Roman, își vor reuni capacitățile pentru a descoperi exoplanete noi, a a le studia atmosferele și a descoperi galaxiile de la începuturile universului.
Sursa: Universe Today