Datorită creșterii temperaturilor globale, lacurile termocarstice (lacuri cu un conținut ridicat de gheață, apărute într-o depresiune formată prin dezghețarea permafrostului) apar cu miile în regiuni întinse din Alaska și Siberia. Doar în anul 2017 au fost fotografiate 200 de astfel de lacuri în Siberia.
Dacă suprafața înghețată a acestor lacuri este spartă în locurile potrivite, atunci acelui loc i se poate da foc cu ușurință. Însă nu apa lacului este inflamabilă, ci bulele de metan (un gaz extrem de inflamabil) care ies la suprafață de pe fundul lacului.
În timpul verii, bulele de gaz ies la suprafață și ajung în atmosferă. Dar în timpul iernii, când suprafața lacului îngheață, metanul rămâne captiv sub stratul de gheață. Drept urmare, dacă suprafața este spartă, pungile de gaz acumulate pot fi aprinse.
Metanul nu este doar un gaz extrem de inflamabil, ci și un gaz cu efect de seră puternic, de 25 de ori mai eficient la înmagazinarea căldurii comparativ cu dioxidul de carbon.
Lacurile termocarstice și încălzirea globală
Lacurile termocarstice sunt rămase din Epoca Glaciară. În urmă cu aproximativ 11.000 de ani, solul acestor regiuni era înghețat și acoperit cu gheață. Astăzi, acest strat de sol înghețat poartă denumirea de permafrost. Însă nu permafrostul este problema, ci topirea acestuia pentru prima dată după mii de ani din cauza creșterii temperaturilor globale.
După anii 1980, permafrostul din Alaska s-a încălzit cu circa 1,5 grade Celsius, aproape dublu față de cât s-a încălzit între 1880 și 1980. Iar atunci când permafrostul se topește, el duce la slăbirea terenului de deasupra, ceea ce poate afecta străzile, construcțiile și chiar pădurea. De asemenea, topirea permafrostului eliberează la fundul lacurilor resturi de plante și animale moarte de mult timp.
Microorganismele metanogene consumă materia moartă și produc metan, după cum le sugerează și numele. Cu cât se formează mai multe lacuri, cu atât există mai multă hrană pentru microbi și se eliberează mai mult metan în atmosferă. Se estimează că lacurile termocarstice emit 3,8 teragrame (3,8 milioane de tone) de metan în fiecare an, crescând emisiile anuale de metan cu până la 63%.
Cercetătorii estimează că topirea întregului permafrost de pe Pământ ar elibera în atmosferă cel puțin 100 de teragrame (100 de milioane de tone) de metan – o cantitate suficientă pentru a crește nivelurile mării cu între 3 și 10 cm. Pentru comparație, nivelurile mării au crescut, în medie, cu doar 7,6 mm în ultimii 15 ani.
Deocamdată nu se fac multe lucruri pentru a opri formarea lacurilor termocarstice la nivel global. Chiar și arderea metanului emis de acestea ar reduce efectul de seră, dar doar cu puțin, deoarece, prin ardere, metanul se transformă în dioxid de carbon și vapori de apă – alte două gaze cu efect de seră puternic.
Sursa: Business Insider