Călinul este un arbust cu frunze lobate, de culoare verde închis şi lucioase sau rugoase (în funcție de specie). Toamna, frunzele devin roșii, galbene sau portocalii. Florile sunt de culoare albă şi sunt grupate sub forma unui bulgăre de zăpadă.
Arbust întâlnit în America, Asia și Europa, călinul poate atinge o înălțime de patru metri și este folosit atât în scop decorativ, cât și fitoterapeutic. Plata este cunoscută în popor sub denumirea de „bulgăre de zăpadă” și reprezintă un ajutor prețios în stres și dureri de cap, fiind utilizată și la ameliorarea afecțiunilor cardiovasculare.
Fructele, grupate în ciorchini, sunt de culoare roșie și rămân pe plantă o perioadă lungă de timp. Fructele de călin nu se consumă în stare crudă, deoarece sunt periculoase – pot provoca diaree și vărsături. Pentru a putea beneficia de aroma și proprietățile acestora, cel mai indicat este să fie consumate sub formă de marmelade, jeleuri, tarte și prăjituri, întrucât toxicitatea lor dispare prin gătire. Totodată, fructele mai pot fi folosite și sub formă de colorant. Acestea trebuie să fie bine coapte, pentru a vopsi fibrele naturale în nuanțe de roșu. În tradiția populară, călinele fierte se administrau împotriva vărsatului.
Stopează hemoragiile abundente
Călinul crește în zonele de câmpie, în păduri, liziere, dar și în zonele de munte. În scop medicinal, se recoltează tulpinile tinere și scoarța ramurilor. Aceasta din urmă este utilizată în industria medicamentelor, pentru obținerea unor extracte cu efect calmant și hemostatic, datorită conținutului de viburnină, tanin, flavonoide, substanțe rezinoase, esteri ai acidului valerianic și amidon. Scoarța se recoltează primăvara, înainte ca planta să înflorească, și se usucă în straturi subțiri, în aer liber. Din trei kilograme de scoarță proaspătă se obține un kilogram de produs uscat.
Arbustul are proprietăți astringente, diuretice, antispastice, sedative, antiinflamatoare, antidismenoreice, hipotensive, cardiotonice și laxative. Preparatele din scoarță de călin calmează crampele și spasmele musculare. Datorită acțiuni astringente, acestea reduc pierderile excesive de sânge din perioada menstruației.
În durerile menstruale puternice, fitoterapeuții recomandă extractul din muguri de călin asociat cu extractul de mlădițe de zmeur. Se administrează câte 2 ml din ambele extracte, în puțină apă, dimineața, înainte de masă, timp de maxim trei luni.
Preparatele de călin sunt recomandate și în bolile cardiovasculare, pentru întărirea mușchiului inimii și pentru prevenirea infarctului miocardic. În astfel de afecțiuni este utilizat decoctul. Ceaiul se prepară din două lingurițe cu scoarță mărunțită, ce se pun în 250 ml de apă, se lasă 10 minute la fiert, apoi se strecoară. Se consumă două căni pe zi.
„Scut” împotriva infarctului miocardic
Remediile terapeutice pot fi folosite și ca tonic pentru sistemul nervos, acestea fiind eficiente în special pentru cei care suferă de hipertensiune arterială. Ele au un rol important în relaxare, întărind sistemul imunitar și atenuând durerile de cap, atunci când stresul sau emoțiile puternice vă copleșesc.
Tinctura se prepară dintr-o parte de coajă măcinată și din cinci părți de alcool alimentar de 70 de grade. Se păstrează ermetic închisă și se agită zilnic, timp de 15 zile, după care se strecoară. Se administrează câte o linguriță de trei ori pe zi, înainte de mese, diluată cu puțină apă.
Preparatele de călin se mai pot folosi în tratarea bufeurilor, colicilor, durerilor abdominale, gastritelor hiperacide, răcelilor, transpirației excesive și tusei. Fitoterpeuții recomandă ca durata curelor cu remedii pe bază de călin să nu depășească șapte zile într-o lună.