Denisovanii, un grup extinct de oameni arhaici

Denisovanii sunt un grup extinct de oameni arhaici, care au trăit în Asia în perioada Paleoliticului Mijlociu și Inferior. Acești oameni sunt cunoscuți după câteva fosile, majoritatea descoperite în Peștere Denisova din Siberia, unde au fost identificate pentru prima dată în anul 2010.

Denisovanii se înrudesc atât cu neanderthalienii, cât și cu oamenii moderni și s-au încrucișat cu ambele grupuri. Unele populații de oameni din zilele noastre, în special din Oceania și sud-estul Asiei, au moștenit un procent mic din ADN-ul denisovanilor.

Acești oameni arhaici prezintă anumite trăsături distinctive, cum sunt molarii mari și o descendență diferită a ADN-ului mitocondrial (moștenit pe linie maternă) față de alți oameni. Se pare că ei erau adaptați la mediul de la altitudini ridicate, deoarece unele dintre fosilele lor au fost descoperit într-o peșteră din Platoul Tibetan.

Cum au fost descoperiți denisovanii?

Oamenii de știință au descoperit denisovanii prin analizarea ADN-ului extras din câteva oase fosilizate descoperite în Asia. Prima identificare a unui denisovan a survenit în anul 2010, pe baza ADN-ului mitocondrial (ADNmt) extras din osul unui deget de femeie tânără descoperit, în anul 2008, în Peștera Denisova din Munții Altai din Siberia.

Ulterior, în Peștera Denisova au fost descoperite și alte specimene de denisovan, alături de un specimen descoperit în Peștera Baishiya Karst din Platoul Tibetan și un altul descoperit în Peștera Cobra din Munții Annamite, Laos.

Dovezile genetice sugerează că denisovanii aveau pielea, ochii și părul negre, precum și o constituție și trăsături faciale asemănătoare cu cele ale neanderthalienilor. Totuși, ei aveau molarii mai mari, o reminiscență a oamenilor arhaici din Pleistocenul Mijlocii și Târziu și a australopitecilor.

Se pare că denisovanii s-au încrucișat cu oamenii moderni, un procent mai ridicat (de circa 5%) de ADN de denisovan apărând la melanezieni și aborigenii australieni. Această distribuție sugerează că populațiile de denisovani erau răspândite în Asia. 

Există, de asemenea, dovezi ale încrucișării cu populația de neanderthalieni din Altai, deoarece aproximativ 17% din genomul denisovanilor descoperiți în Peștere Denisova provine de la această populație. A fost descoperit și un hibrid, poreclit „Denny”, care a avut  un tată denisovan și o mamă neanderthalian.

În plus, circa 4% din genomul denisovanilor provine de la specii necunoscute de oameni arhaici, care s-au desprins din oamenii moderni cu peste un milion de ani în urmă.

Care sunt diferențele dintre denisovani și neanderthalieni?

Denisovanii și neanderthalienii sunt două grupuri de oameni primitivi care au trăit în regiuni diferite ale lumii și au prezentat anumite diferențe de ordin fizic și genetic. Iată câteva dintre diferențele principale:

• Denisovanii au trăit în Asia, în special în Siberia și Tibet, în timp ce neanderthalienii au trăit în Europa și vestul Asiei;
• Denisovanii sunt cunoscuți după puține fosile, majoritatea descoperite în Peștera Denisova din Siberia, în timp ce neanderthalienii sunt cunoscuți după numeroase fosile descoperite în tot arealul lor;
• Denisovanii aveau molarii mari, un craniu mai lat și mai plat și o mandibulă mai mare decât cele ale neanderthalienilor. Neanderthalienii aveau o constituție mai robustă, arcade mai proeminente și un creier mai mare;
• Denisovanii ajungeau mai lent la maturitate și prezentau o descendență diferită a ADN-ului mitocondrial comparativ cu neanderthalienii și oamenii moderni;
• Denisovanii s-au încrucișat atât cu neanderthalienii, cât și cu oamenii moderni și au contribuit cu câteva gene care au ajutat oamenii de astăzi să se adapteze la altitudinile ridicate și să reziste la unele boli.

Cât timp au trăit denisovanii?

Denisovanii au apărut în urmă cu circa 370.000 de ani (în Pleistocen), în Eurasia. Ei s-au răspândit în estul și sudul Asiei și în unele părți ale Melaneziei, înainte de a dispărea după aproximativ 30.000 de ani. Cu toate acestea, unele surse sugerează că denisovanii ar fi trăit până în urmă cu 50.000 sau chiar 13.000 de ani în unele regiuni.

Momentul exact și cauzele dispariției lor nu sunt bine cunoscute și ar fi putut fi legate de modificările din mediul înconjurător, competiția cu alte grupuri de oameni sau asimilarea genetică.