Alcoolul a fost folosit ca dezinfectat de secole. Cele mai des utilizate produse de sterilizare – alcoolul sanitar și dezinfectantul pentru mâini – sunt ambele făcute din soluții de alcool, cel mai adesea alcool izopropilic sau alcool etilic. În Egiptul Antic, în jurul anului 3.000 Î.Hr., vinul de palmier era folosit atât pentru curățarea mâinilor, cât și pentru îmbălsămarea corpurilor.
Alcoolul este incredibil de eficient în lupta împotriva organismelor unicelulare, cum sunt bacteriile, însă producătorii de dezinfectanți nu explică prea des procesul prin care alcoolul ucide aceste microorganisme.
Proprietățile alcoolului
Dezinfectații și agenții de curățare utilizați pe scară largă pentru a omorî bacteriile sunt soluții alcoolice, care conțin fie alcool etilic (etanol), fie alcool izopropilic (izopropanol), ambii fiind compuși chimici amfifili (au proprietăți hidrofile și lipofile). Această proprietate le permite să se lege și să descompună membranele pe bază de apă și să perturbe structurile proteinelor aflate în suspensie în apă. Moleculele din membrane și proteinele se leagă cu ușurință de moleculele de alcool.
Deoarece organismele unicelulare, așa cum este cazul bacteriilor și virusurilor, sunt compuse în principal din apă, proteine și lipide, proprietățile amfifile ale alcoolului îl fac incredibil de eficient ca agent dezinfectant. Celulele expuse la alcool nu pot supraviețui mai mult de câteva minute.
Structura bacteriilor
Proteinele din alcătuirea bacteriilor sunt formate din lanțuri de 20 sau mai mulți aminoacizi uniți între ei și formând configurații unice. Aceste forme sunt rigide și sunt necesare pentru ca proteinele să funcționeze.
Suspendate în citoplasma apoasă și înconjurate de membrane compuse din molecule de lipide și apă, proteinele îndeplinesc nenumărate funcții în celula bacteriană. Ele controlează mișcarea bacteriilor, reproducerea celulei bacteriene și împiedică bacteriile să fie ingerate de globulele albe din sângele uman. În lipsa acestor proteine, bacteriile ar muri rapid.
Moartea prin denaturare
Atunci când o celulă bacteriană este expusă la un alcool, moleculele amfifile ale acestuia se leagă de moleculele din membrana celulei bacteriene, crescându-i solubilitatea în apă. Aceasta face ca membrana celulară să-și piardă integritatea structurală și să se descompună.
Pe măsură ce membrana devine mai slabă, mai multe molecule de alcool sunt capabile să pătrundă în celulă, iar proteinele membranare încep să părăsească membrana slăbită. Apoi moleculele de alcool încep să dizolve proteinele printr-un proces cunoscut sub denumirea de denaturare. Prin formarea de legături cu moleculele de alcool, aminoacizii din proteina bacteriană încep să-și piardă structura și încetează să mai funcționeze. Deoarece bacteriile nu pot supraviețui fără funcțiile îndeplinite de proteine, celula bacteriană moare rapid, fiind ”topită” din interior spre exterior.