Ecosistemele din întreaga lume sunt în pericol. Ecosistemele deteriorate apar atunci când speciile din sistem sunt pierdute, habitatul este distrus și/sau rețeaua trofică este afectată. Deoarece toate speciile trăiesc în sisteme complexe interdependente cu relații interdependente, pierderea sau schimbarea oricărei specii sau a factorilor abiotici au consecințe negative asupra întregului ecosistem.
Poluarea, supraexploatarea, schimbările climatice și speciile invazive reprezintă amenințări deosebite pentru ecosistemele, biodiversitatea și integritatea ecologică ale lumii.
Un ecosistem este definit de toate interacțiunile dintre factorii vii și cei nevii, care sunt cunoscuți ca factori biotici și abiotici. Aceasta include interacțiunile dintre populațiile de organisme, între organisme din cadrul aceleiași populații și între organisme și mediul lor.
Atât factorii biotici, cât și cei abiotici pot duce la deteriorarea ecosistemelor.
Poluarea
Poluarea industrială și agricolă este răspândită în întreaga lume, cu substanțe chimice produse de om care se găsesc în aproape toate nișele de mediu.
De exemplu, în Statele Unite, poluarea din minerit contaminează 40% din râurile vestice, otrăvind viața acvatică și bioacumulându-se în lanțul trofic. Mulți poluanți chimici, inclusiv pesticidele și materialele plastice, perturbă activitatea hormonală și reproducerea animalelor, reducând biodiversitatea în apă și pe uscat.
Nutrienții organici din scurgerile agricole au ca rezultat înflorirea apelor, care epuizează nivelul de oxigen dizolvat, creând zone moarte în zonele de coastă din apropierea râurilor majore. În multe zone ale lumii, poluarea umană a distrus ecosisteme întregi, lăsând pământul și apa incapabile să susțină viața.
Poluarea afectează și calitatea și temperatura aerului; este una dintre principalele cauze ale încălzirii globale și ale schimbărilor climatice. Aceste ajustări ale factorilor abiotici-cheie afectează practic toate ecosistemele din lume. Creșterea temperaturilor duce la modificarea curenților oceanici, a temperaturilor, a creșterii plantelor și multe altele, toate acestea afectând rețelele trofice și relațiile din cadrul ecosistemelor.
Supraexploatarea
Supraexploatarea lumii naturale ia mai multe forme. Pădurile sunt distruse pentru cherestea, agricultură și creșterea animalelor, ceea ce duce la pierderea considerabilă a biodiversității. Aproape toate oceanele lumii sunt complet exploatate sau supraexploatate, motiv pentru care este de așteptat ca majoritatea exploatărilor piscicole să se prăbușească în următorii 40 de ani dacă practicile de pescuit nu sunt modificate.
Solurile lumii sunt, de asemenea, epuizate într-un ritm rapid, ceea ce duce la deșertificare și la pierderea productivității agricole. Un exemplu-cheie în acest sens este în pajiștile în care monocultura epuizează solul de toți nutrienții utilizabili, ceea ce îl face inutilizabil atât pentru agricultură, cât și pentru plantele și speciile naturale care trăiesc acolo.
În oricare dintre formele sale, supraexploatarea lasă ecosistemele deteriorate și mai puțin capabile să susțină viața.
Speciile invazive
Speciile de plante și animale invazive perturbă ecosistemele prin preluarea nișelor ecologice, pradare sau alungarea speciilor native, perturbând astfel lanțurile trofice și alte sisteme interdependente.
Șobolanul comun este o specie care a invadat nenumărate zone ale lumii încă din epoca explorărilor. Speciile invazive tind să nu aibă un prădător natural în noul ecosistem, permițându-le să se reproducă prolific.
Speciile de plante invazive, cum ar fi kudzu din sudul Statelor Unite, pot ocupa suprafețe întinse de pământ, împiedicând creșterea altor plante și distrugând habitatul natural și sursele de hrană ale populațiilor de animale locale.
Schimbările climatice
Încălzirea globală amenință ecosistemele din întreaga lume. Emisiile de gaze cu efect de seră cauzate de om determină absorbția unor cantități tot mai mari de căldură de către atmosferă, ceea ce duce la creșterea temperaturilor medii globale. Modelele climatice indică o posibilă creștere medie a temperaturii între 4 și 10 grade Fahrenheit în cursul secolului următor.
Pe măsură ce aerul și apa se încălzesc, multe specii nu vor putea tolera temperaturile mai ridicate. Cei care nu vor putea migra către un climat adecvat vor dispărea, degradând integritatea ecosistemului în toate zonele lumii.
Sursa: Sciencing