Dacă ne aflăm într-o grădină, într-un parc, într-o pădure sau pe o pajiște în timpul verii, s-ar putea să vedem zone luminându-se seara. Această strălucire magică din aer este opera licuricilor, adică acele insecte care strălucesc în întuneric. Dar cum produc lumină aceste insecte admirate de copii? Este vorba despre o reacție chimică numită bioluminescență, iar licuricii ar putea fi cel mai bun exemplu al acestui fenomen.
Potrivit definiției, bioluminescența este un tip de chemiluminescență ce apare în organismele vii. La licurici, acest fenomen este rezultatul combinării oxigenului cu adenozin trifosfatul, calciul și luciferina – aceaste din urmă fiind compusul care produce de fapt lumina.
Luciferina este produsul secundar ale enzimei denumite luciferază, atunci când aceasta se combină cu oxigenul, iar modul de aranjare a compusului chimic determină culoarea luminii emise, care este galbenă în cazul acestor insecte nocturne (licuricii).
Această lumină rece emisă de licurici este diferită de lumina produsă de un bec, care generează mult mai multă căldură (radiație termică). Dacă bioluminescența ar produce căldură în acest fel, insectele nu ar supraviețui.
Un aspect interesant al animalelor care produc lumină este faptul că unele dintre ele, așa cum sunt licuricii, pot controla această lumină și o pot utiliza ca o modalitate de comunicare. Prin controlarea cantității de oxigen care ajunge la luciferază, insecta poate porni sau stopa reacția chimică. Probabil că, inițial, aceasta era o adaptare pentru alungarea prădătorilor, dar acum ea este utilizată predominant pentru împerechere.
Fiecare specie de licurici are propriul său semnal luminos, care poate ajuta la diferențierea mascurilor de femele. În general, masculii zboară la înălțimi și intervale de timp specifice din noapte, iar semnalele lor luminoase au o frecvență unică pentru specia lor. Între timp, femelele observă spectacolul de pe sol sau de pe vegetația din vecinătate, emițând semnale luminoase specifice pentru a atrage masculii. Femelele și masculii care se atrag reciproc ajung apoi să se împerecheze.
Unele specii de licurici emit semnale luminoase timp de mai multe ore, iar altele doar 20 de minute. Există indivizi ale căror semnale luminoase sunt emise sincronizat, iar alții pot utiliza reacția chimică pentru a comunica între ei în alte scopuri. În plus, nu toți licuricii utilizează lumina pentru a comunica; acești licurici diurni folosesc feromoni pentru a-și căuta partenerii.
Sursa: Sciencing