Pesticidele au jucat un rol semnificativ în dezvoltarea agriculturii la scară largă, însă ele vin cu unele efecte secundare nocive asupra oamenilor și viețuitoarelor sălbatice, iar dăunătorii devin tot mai rezistenți la acestea. Pentru a aborda aceste provocări și a pregăti terenul pentru o agricultură sustenabilă și rezilientă, oamenii de știință explorează potențialul rezistenței induse. Această tehnică, asimilată cu vaccinarea plantelor, activează sistemul imunitar al plantei pentru ca aceasta să poată răspunde mai eficient la factori de stres similari în viitor.
Vaccinarea plantelor pentru rezistență
Rezistența indusă, chiar dacă a fost studiată timp de zeci de ani, abia acum a intrat în vizorul cercetătorilor ca metodă de protecție a culturilor. În prezent, majoritatea culturilor sunt protejate de pesticide sau sunt încrucișate pentru a avea gene ale rezistenței. Totuși, dăunătorii pot depăși aceste soluții în decursul timpului.
Pe de altă parte, rezistența indusă întărește apărarea naturală a plantei, oferindu-i o protecție mai sustenabilă și de lungă durată, care poate viza mai mulți dăunători și agenți patogeni simultan.
Rezistența indusă are mai multe forme, dintre care una face ca plantele să elibereze compuși ce atrag prădătorii erbivorelor dăunătoare. Cea mai cunoscută și studiată formă este amorsarea apărării (defense priming), în care atunci când o parte a plantei este expusă la stres, aceasta își activează parțial mecanismele de apărare. Dacă planta este atacată din nou, aceste mecanisme sunt deja declanșate. Această formă de apărare poate fi transmis de la o generație la alta prin mecanisme epigenetice, oferind astfel beneficii pe termen lung.
Cu toate acestea, rezistența indusă nu oferă o protecție completă de una singură, ci trebuie utilizată alături de alte practici agricole. Ea necesită și un management foarte atent pentru a se asigura că creșterea plantei nu este perturbată de utilizarea prea multor resurse pentru apărare. Tehnica trebuie adaptată în funcție de specificul culturii, condițiile de creștere și practicile agricole.
Vaccinarea plantelor pentru o hrană mai sănătoasă
Efectul de „vaccinare” dat de rezistența indusă ar putea oferi beneficii dincolo de protejarea plantelor împotriva dăunătorilor. O parte dintre compușii pe care plantele îi produc ca răspuns la rezistența indusă sunt asociați cu beneficii de sănătate și o calitate nutrițională sporită, ceea ce poate duce la o hrană mai sănătoasă.
În plus, rezistența indusă se poate adapta mai rapid la schimbarea condițiilor de mediu, cum sunt schimbările climatice, comparativ cu metodele tradiționale de încrucișare, ceea ce face ca dăunătorii să se poată adapta mai greu.
Atunci când este combinată cu managementul integrat al managementului dăunătorilor, care utilizează inamicii naturali ai dăunătorilor, rezistența indusă are potențialul de a reduce semnificativ dependența de pesticide. Aceasta ar putea duce la o agricultură mai sustenabilă și la o protecție a culturilor mai de durată.
Pentru a face din rezistența indusă o opțiune viabilă pentru fermieri și oamenii de știință din domeniul alimentației, este nevoie urgentă de mai multe studii. Acestea ar trebui să se concentreze pe înțelegerea modului în care tehnica funcționează în condițiile lumii reale, în afara mediilor controlate și pe dezvoltarea unor metode care pot fi extinse pentru a fi utilizate în testele de câmp și în agricultura la scară largă.
Guvernele trebuie să creeze un mediu de cercetare și un climat de finanțare care să permită un schimb de cunoștințe mai eficient între oamenii de știință, factorii de decizie și industrie. La fel ca biologia care o susține, exploatarea cu succes a rezistenței induse se bazează pe un efort cu mai multe fațete.
Sursa: Earth.org