amfibieni – Info Natura

Vremea extremă amenință diversitatea globală a amfibienilor

Florin Mitrea — Wed, 25 Jun 2025 05:00:00 +0000

Pierderea habitatelor, bolile, poluarea și schimbările climatice deja afectează masiv amfibienii – broaștele, salamandrele și alte apode din regiunile tropicale. Un nou studiu al Institutului de Ecologie, Evoluție și Diversitate al Universității Goethe din Frankfurt, Germania, arată că vremea extremă servește drept factor de stres suplimentar, intensificând și mai mult această criză.

În acest scop, oamenii de știință au analizat fenomenele meteorologice la nivel global din ultimii 40 de ani. Ei au comparat regiunile care au înregistrat a creștere a frecvenței valurilor de căldură, secetelor și valurilor de frig cu distribuția geografică a peste 7.000 de specii de amfibieni și starea lor de conservare din Lista Roșie.

Listele Roșii sunt publicate din anul 1964 de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) și sunt considerate cele mai importante unelte pentru analiza stării de conservare a animalelor, plantelor și ciupercilor.

Rezultatele sunt clare: acolo unde valurile de căldură și secetele s-au intensificat, starea de conservare a amfibienilor din Lista Roșie s-a deteriorat semnificativ din anul 2004. Dependența amfibienilor din zonele umede temporare (pentru împerechere) îi face vulnerabili la secete și la modificările de temperatură, fenomene care cauzează uscarea prematură a terenurilor lor de reproducere.

Trei regiuni sunt afectate cel mai mult: Europa, regiunea Amazonului și Madagascarul. În timp ce în America de Sud majoritatea amfibienilor (predominant broaște) sunt expuși la valurile de căldură, în Europa secetele sunt cele care creează probleme acestor animale, mai ales salamandrelor.

Situația din Europa Centrală reprezintă motive de îngrijorare. Prognozele climatice arată că perioadele de secetă din centrul Europei vor crește ca durată și intensitate.

Rezultatele studiului subliniază necesitatea aplicării urgente a măsurilor de conservare. Diferitele abordări rezultate din studierea amfibienilor ar putea ajuta speciile amenințate. Astfel de măsuri includ crearea unor arii protejate mici unde amfibienii să-și găsească refugiu, dar și îmbunătățirea zonelor umede pentru asigurarea unor condiții optime de viață. Crearea unor situri de retragere umede oferă, de asemenea, acestor animale locuri unde să se adăpostească în perioadele uscate.

Studiul oferă baze importante pentru strategii de conservare adaptate în regiunile afectate în mod special. Amfibienii sunt considerați indicatori ai sănătății ecosistemelor – prin urmare, protejarea lor este de o importanță capitală pentru conservarea biodiversității.

Sursa: Science Daily

The post Vremea extremă amenință diversitatea globală a amfibienilor appeared first on Info Natura.

Pierderea amfibienilor, asociată cu înmulțirea cazurilor de malarie

Florin Mitrea — Mon, 10 Oct 2022 05:15:00 +0000

În anii 1990 și 2000, Costa Rica și Panama au înregistrat o înmulțire a cazurilor de malarie. Pierderile masive de amfibieni din regiune, cauzate de o ciupercă mortală, ar fi putut contribui la creșterea cazurilor acestei boli umane.

Răspândirea bolii fungice chitridiomicoză a fost un dezastru lent și a dus la un val de declin al amfibienilor la nivel global. Între anii 1980 și 2000, valul s-a deplasat din nord-vest către sud-est prin Costa Rica și Panama, lovind diferite locuri în momente diferite. O analiză a datelor ecologice locale, a înregistrărilor de sănătate publică și a datelor din satelit sugerează o legătură între dispariția amfibienilor și creșterea cazurilor de malarie la om, potrivit unui raport al cercetătorilor publicat în Environmental Research Letters.

În medie, fiecare regiunea din Costa Rica și Panama a înregistrat între 0,8 și 1,1 cazuri de malarie la mia de locuitori în fiecare an, timp de șase ani, începând de la doi ani după pierderea amfibienilor.

Alte studii sugerează că amfibienii îndeplinesc un rol important în ținerea sub control a populațiilor de țânțari. Larvele amfibienilor mănâncă larve de țânțari, iar animalele se află în competiție pentru resurse. Așadar, broaștele și salamandrele lipsă ar fi putut duce la creșterea populației de țânțari și la intensificarea transmiterii malariei. Însă nu este clar dacă populațiile de țânțari au crescut în această perioadă, deoarece nu există informații în această privință.

Chitridiomicoza, cauzată de ciuperca Batrachochytrium dendrobatidis, a dus la cea mai mare pierdere a biodiversității înregistrate vreodată din cauza unei boli. Ea a cauzat dispariția a cel puțin 500 de specii la nivel global. Nouăzeci dintre aceste specii sunt considerate dispărute. Broaștele din America și Australia au suferit cele mai mari declinuri, iar comerțul internațional cu amfibieni a răspândit boala la nivel global.

Oamenii de știință s-au întrebat dacă acest impact asupra amfibienilor s-a extins și la oameni. Cercetătorii au călătorit în Costa Rica și Panama, unde ciuperca s-a deplasat prin ecosisteme într-o formă oarecum uniformă. Aceasta a permis cercetătorilor să stabilească evoluția temporală a ciupercii și să analizeze cazurile de malarie din zonele respective înainte și după dispariția amfibienilor.

În primii ani de după declinul animalelor, cazurile de malarie au început să se înmulțească. În următorii șase ani, numărul cazurilor a rămas ridicat, apoi a început să scadă. Cercetătorii încă nu știu care este motivul acestei scăderi.

Studiile privind conexiunea dintre pierderea biodiversității și sănătatea omului ar putea ajuta la motivarea eforturilor de conservare, prin evidențierea beneficiilor aduse de acțiunile de conservare pentru bunăstarea omului, spune Hillary Young, ecolog la Universitatea din Santa Barbare, California (S.U.A.). „Oamenii provoacă pierderea vieții sălbatice cu o rată similară cu cea care a cauzată alte evenimente majore de extincție în masă”, mai spune cercetătoarea. „Suntem tot mai mult conștienți că aceste pierderi au un impact major asupra sănătății și bunăstării omului – în mod particular, ele cresc riscul de boli infecțioase.”

Sursa: Science News

The post Pierderea amfibienilor, asociată cu înmulțirea cazurilor de malarie appeared first on Info Natura.

Amfibienii mici prezintă un risc de extincție mai ridicat

Florin Mitrea — Mon, 14 Mar 2022 06:20:00 +0000

Un studiu condus de Universitatea Queen’s din Belfast, Irlanda de Nord, a descoperit că riscul de extincție printre amfibieni – cele mai amenințate animale de pe planetă – este mai crescut pentru speciile cu dimensiunile corpului mai mici, deoarece femelele dau naștere la mai puțini pui.

Biologii credeau de mai mult timp că animalele cu un corp de dimensiuni mari sunt mai vulnerabile la extincție – o idee susținută de amenințările la scară largă pe care le înfruntă animalele de dimensiuni mari deja bine cunoscute, așa cum sunt rinocerii sau balenele. Acest studiu este primul care sugerează revizuirea acestei teorii și concentrarea pe nivelurile de reproducere ale animalelor, nu pe dimensiunile corpului, atunci când se calculează riscul de extincție.

Studiul a fost publicat în jurnalul Global Ecology and Biogeography și a fost realizat în colaborare cu Universitatea Nottigham Trent, Universitatea din Tel Aviv, Universitatea Exeter și Universitatea din Lincoln.

Ritmul accelerat al extincției biodiversității la nivel global este privit drept una dintre cele mai presante provocări la adresa umanității. Așadar, înțelegerea factorilor care determină extincțiile constituie o prioritate de top a oamenilor de știință din era schimbărilor climatice.

Amfibienii, așa cum sunt broaștele, salamandrele și tritonii, au devenit exemple emblematice ale extincțiilor cauzate de oameni, având în vedere că declinul lor depășește pe cel al oricărui alt grup de animale de pe Pământ. În prezent, peste 40% dintre amfibieni se confruntă cu riscul de dispariție.

O ipoteză privind extincția care a câștigat mult teren în ultima vreme sugerează că dimensiunile mari ale corpului cresc riscul de extincție – o teorie fundamentată pe cercetările efectuate la mamifere. Noul studiu este primul care investighează cauzele extincției amfibienilor pe baza teoriei conform căreia nu dimensiunea corpului, ci numărul de pui pe care femela îi produce determină riscul de extincție.

Dr. Daniel Pincheira-Donoso, lector în biologie evolutivă și macroecologie la Școala de Științe Biologice a Universității Queen’s și autorul principal al studiului, explică: „mai multe nașteri înseamnă mai multă varietate printre pui. Într-o oarecare măsură, este la fel ca jucatul la loterie – cu cât joci mai multe bilete, cu atât cresc șansele de câștig. În acest caz, un număr mai mare și mai variat de pui crește șansele ca cel puțin unii dintre aceștia să supraviețuiască stresului din mediul înconjurător, așa cum sunt schimbările climatice.”

Pentru a-și realiza activitatea de cercetare, echipa de cercetători a studiat amfibienii din lumea întreagă și diversitatea lor (broaște, salamandre și cecilieni – amfibieni care seamănă cu niște viermi mari). Apoi echipa a analizat nivelurile de amenințare a mii de specii (dacă acestea sunt amenințate sau nu cu extincția) în raport cu dimensiunile corpului și cu numărul de puii pe care îi produc.

Cercetătorii au descoperit dovezi solide că riscul de extincție crește înspre speciile care produc mai puțini pui, așa cum sunt broaștele de ploaie (Eleutherodactylus), în timp ce riscul de extincție scade înspre speciile care produc mai mulți pui, așa cum sunt diferitele broaște de apă americane (Lithobates) sau broaștele râioase cu corp mare, care pot depune până la 80.000 de ouă. Prin contrast cu teoria că dimensiunea corpului este un factor care poate duce la extincție, cercetătorii au descoperit că riscul de dispariție a unei specii nu se raportează atât de precis la dimensiunea acesteia pe cât o face față de reproducerea ei.

„Descoperirile noastre explică discrepanțele din relația dintre dimensiunea corpului și riscul de extincție observate între mamifere și amfibieni, având în vedere faptul că mamiferele mari nasc mai puțini pui și, prin urmare, riscul de extincție crește odată cu mărimea corpului, în timp ce la amfibieni, femelele de dimensiuni mari produc mai mulți pui, riscul de extincție reducându-se astfel odată cu creșterea dimensiunilor corpului”, conchide dr. Pincheira-Donoso.

Acest nou studiu sugerează că punerea accentului pe numărul descendenților unei specii, mai degrabă decât pe dimensiunile corpului, ar putea duce la stabilirea unor măsuri mai eficiente în privința speciilor sau zonelor care să fie protejate în această luptă împotriva pierderii biodiversității.

Sursa: Phys.org.

The post Amfibienii mici prezintă un risc de extincție mai ridicat appeared first on Info Natura.